Diferența dintre epilepsia și criză epileptică

Epilepsia reprezintă o afecțiune neurologică cronică, caracterizată prin apariția recurentă, spontană și neprovocată, a crizelor epileptice. Pentru stabilirea unui diagnostic de epilepsie, este necesară existența a minimum 2 crize epileptice, la distanță de minimum 24 ore una de cealaltă, fără o cauză legată de existența unei afecțiuni cerebrale sau sistemice reversibile.

Criză epileptică nu este echivalent cu epilepsia. O criză epileptică este un episod caracterizat prin semne clinice apărute brusc, datorită unei descărcări anormale excesive și sincrone a activității neuronale de la nivelul scoarței cerebrale.

Diagnosticarea epilepsiei

Diagnosticul epilepsiei este unul clinic, confirmat ulterior prin investigații paraclinice, care ajută la definirea tipului de crize și al cauzei bolii.

A stabili diagnosticul de epilepsie uneori poate fi dificil, deoarece rareori crizele au loc în cabinetul medicului, astfel informația oferită de pacient și a martorilor vizuali este extrem de importantă.

Este nevoie și de alte teste complementare cum ar fi electroencefalografia (EEG clasic sau  preferabil videoEEG), imagistică cerebrală (RMN cerebral cu protocol epilepsie, în cazuri selecționate PET CT), examen neuropsihologic, analize de laborator specifice.

Indicația de video EEG

Confimarea prin EEG este esenţială, pentru încadrarea corectă  în sindromul epileptic, iar ulterior alegerea țintită a terapiei medicamentoase pentru tipul specific de crize.

EEGul este o metodă electrofiziologica de reprezentare grafică sub formă de unde a activității electrice cerebrale. Procedura presupune montarea unor electrozi pe suprafață scalpului într-un sistem bine stabilit, care înregistrează per ansamblu activitatea electrică a neuronilor. Este foarte important că pielea capului să fie curată pentru a se realiza un contact bun al electrozilor cu scalp, ceea ce permite o înregistrare corectă a traseului.

În cazul videoEEGului simultan cu electroencefalogramă se face și înregistrare video a pacientului. Această oferă informații suplimentare, care ajută la corelarea în timp util a activității electrice corticale cu manifestările clinice ale pacientului.

VideoEEG facilitează diagnosticul diferențial dintre crizele epileptice și non-epileptice. Totuși trebuie menționat că un rezultat normal al unei electroencefalograme la o persoană care a prezentat o criză epileptică nu infirmă probabilitatea diagnosticului de epilepsie, deoarece creierul poate avea un comportament diferit în timp. Astfel neurologul va sintetiza datele clinice și investigațiile efectuate pentru a ajunge la o concluzie medicală corectă.

EEG se efectuează la recomandarea unui medic neurolog, care decide durata pentru care pacientul trebuie monitorizat. Uneori poate fi de ajuns o înregistrare de rutină reprezentat de videoEEG de veghe cu durata de 1 ora, dar în cazuri selecționate pot fi necesare monitorizări de lungă durata, inclusiv videoEEG de somn nocturn de 8-12 ore.

Investigația videoEEG se efectuează de către un tehnician EEG specializat și este un proces neinvaziv. În timpul investigației pacientul va fi supravegheat continuu de personalul medical. Ulterior după finalizarea procedurii videoEEGul înregistrat va fi interpretat de către un medic neurolog specializat în electroencefalografie.

Video EEGul standard cu durata de 1 ora presupune înregistrare în stare de veghe, la pacient relaxat, cu ochii închiși. Tehnicianul va solicită să deschideți ochii, să executați anumite mișcări, să respirați profund și se va testa reactivitatea la stimuli luminoși, manevre utile pentru a provoca modificări pe traseul înregistrat, care pot ghida medicul în stabilirea diagnosticului.

În cazul copiilor pentru a fi operativi se pot utiliza căști cu electrozi incluși. Unul dintre avantajele importante ale EEG este lipsa ei de nocivitate, așadar se poate efectua la orice vârstă fără risc. Copilul trebuie asigurat de lipsa durerii în timpul înregistrării. Părinții pot asista la examinare în cazul copiilor mici. Este de dorit să adoarmă copilul, astfel se obțîn informații suplimentare despre comportamentul creierului în somn, care este un facilitator al apariției modificărilor epileptiforme.